Christmas day

ador perioada sarbatorilor..ne scoate din monotonie si ne apropie de cei dragi..totzi avem nevoie de asta chiar daca nu ne dam seama..sa uitam de orice si sa ne regasim pe noi insine..eu una tanjesc dupa episoadele cu sarbatori..e o senzatzie tare placuta..aa..si mai primesti si cadouri;))
ziua de azi a fost..nu gasesc cuvantul potrivit pt a o descrie..dar cu sigurantza o sa mi ramana in amintiri..
Craciun fericit!

It's a long, long way to heaven..but I gotta get there(can you send me an angel?)

Is it over?

e ciudat..tocmai cand incepuse nebunia asta la tv cu campaniile impotriva vitezei la volan, poc m a lovit vestea asta..am cunoscut o indirect pe domnisoara..in sensul ca nu am schimbat niciodata doua vorbe..dar faptul ca trece zilnic pe langa tine e de ajuns sa te marcheze ceva mai mult decat in mod normal..itzi vine sa urli cat te tzin plamanii "unde e dreptatea??!"..de ce se sting suflete de 18 ani din inconstientza unora?am observat un lucru..in majoritatea accidentelor rutiere, soferul este cel care supravietzuieste..ce viatza e insa aia presata de constiintza unei crime?poate ca totul se intampla ca o pedeapsa..pedeapsa care atarna cu sigurantza mult mai greu decat anii de inchisoare din fatza..nu stiu..imi e extrem de greu sa ma pun in situatzia oricarei din cele doua familii..a "vinovatului" si a "victimei"..pentru ca si respectivul inculpat are viitorul distrus..si atunci..cand exista atatea exemple in jurul tau..de ce mama dracului se mai intampla accidente?mda..raspunsurile le stim cu totzii..lipsa de experientza, inconstientza, curajul oferit de naivitatea varstei..dar..DE CE??!..de ce dracu` ne sapam singuri gropile?..si de ce nu se ia atitudine?acum mi a cam pierit orice dorintza de a dobandi un permis auto..si orice curaj de a iesi apoi in traficul junglei in care traim..
probabil ca timpul le va rezolva pe toate..le urez insa toata puterea din lume parintzilor fetzitei asteia..pt ca ei sa depaseasca momentul(cat de cat..in intregime nu vor reusi niciodata) cat mai repede..si ca prospetzimea acestei oribile amintiri sa se usuce pe cat posibil..
p.s. nu prea am avut ocazia sa ne cunoastem otilia, dar sper ca acum esti intr un loc mai bun..

It's a long, long way to heaven..But I gotta get there(can you send me an angel?)

Scorpions(part 2)

cautam ceva prin amalgamu' de poze din pc ul meu..and I found this..
o daaa..o daaa..cum am putut sa uit sa postez cateva poze cu EI..la capitolul impresii..nu vad ce ar fi de zis..totul a fost la superlativ..aa..am primit cateva emotzii din partea lu' nenea soferu' pe microbuz sau autocar sau ce dracu' era..pt ca s a lasat asteptat..si deja ne vedeam cu boticu' umflat si frustratzi..am intarziat putzin ce i drept, dar nu mai are importantza..mi a incantat auzul tobosarul trupei..he rocks..de altfel totzi au fost atat de energici incat nu aveau cum sa nu tzi transmita si tzie starea aia..ca si cum n ar avea in spate nr ala de ani..decat in ceea ce priveste experientza..

Still loving you, guys!
p.s. Stiu ca ma invidiatzi:))



It's a long, long way to heaven..but I gotta get there(can you send me an angel?)

A lot like love

am aprins si eu tv ul pe saptamana asta..si culmea..imi capteaza atentzia chiar un film..nu cred ca mai vazusem unul de muuuult, mult timp..despre film insa..mai ce pot sa zic..tzinand cont ca a fost filmat acum ceva ani..e cat de cat ok..mi s a parut interesanta ideea..e inca unul dintre acele filme care itzi lasa o bruma de regret la sfarsit..pt ca tu n o sa traiesti ever o poveste pe sfertul celei ilustrate..cel putzin asa se intampla in cazul meu..nu reusesc sa ma desprind de ideea "sunt doar filme"..si ma trezesc cu un mare gol , gandindu ma la diferentza dintre ce a fost, ce este, ce va fi si ce ar fi putut fi..is it wired?:-S..ma demoralizeaza monotonia..nu vreau o existentza trasata cu rigla..a..si mai apare si in film schimbarea de personalitate care se produce invers proportional cu timpul..e interesant sa vezi cum treci de la niste conceptzii la altele, de la o etapa la alta..cum te maturizezi..sau nu..si din nou la tema asta cu timpul imi atinge o alta coarda sensibila..dar prefer sa inchei aici..daca vrea cineva sa vada filmul, sa l pirateze..pt ca tocmai a fost pe kanal D

(it's an artistic photo:D)

It's a long, long way to heaven..but I gotta get there(can you send me an angel?)

13

nu sunt si nu am fost superstitioasa vreodata..intamplarea face insa ca in fiecare zi de 13 sa aiba loc cate un incident sau un eveniment nefast..am inceput sa ridic unele semne de intrebare..incerc sa nu stationez prea mult asupra acestui subiect insa..pt ca mi se pare de a dreptul ridicol..sa zicem ca se intampla doar coincidentze..coincidentze foarte mari insa..nu cred ca trebuie sa ne influentzeze totusi viatza..asa cum nici horoscopul, astrologia nu ar trebui sa si lase amprenta asupra noastra..sa incercam sa ne dirijam viatza singuri..si mai ales, sa incercam sa trecem prin valurile de influentza aduse de societate..iesind chiar invingatori..am realizat ca..poate nu i de ajuns sa ai incredere in tine si sa crezi in visurile tale..dar face bine totusi..cel putzin din punct de vedere psihic..si moral..and who knows?poate intr o zi chiar se va ivi o oportunitate si pt tine..pt care ai trudit atat..si ai facut atatea efortusi si compromisuri..si pt care ai deschis ochii in fiecare dimineatza..sau poate ca NU..si in cazul asta ce facem?pai ne adaptam, normal..indepartarea de propriile tzeluri duce la posibilitatea de adaptare..posibilitate e mult spus avand in vedere ca nu exista alternative (sau ne resemnam noi fara a le mai cauta)..sau asta se numeste mai degraba "plafonare"?

It'a a long, long way to heaven..but I gotta get there(can you send me an angel?)

Sweet november

"sweet november" pt a nu stiu cata oara..am prins doar finalul ce i drept, dar de data asta nici macar nu mi s au umezit ochii..sa fie oare pt ca l am vazut in exces?s a ajuns la saturatzie?sau am devenit eu prea insensibila?

p.s. nu cred ca rolurile puteau fi interpretate mai bine de cei doi..adaugarea, cat si lipsa anumitor elemente ar fi coborat fimul de pe piscurile inalte pe care se afla..(cel putzin in ochii mei)

p.s.2 i love keanu:D

It's a long, long way to heaven..but I gotta get there(can you send me an angel?)

1 Noiembrie

a new month, a new me;)

Father for rent

am vazut un documentar zilele trecute cu privire la nasterea mamiferelor..dezvoltarea fatului, etapele, bla bla..si m a dus cu gandul la cat de privilegiata e o femeie sa poata da viatza..si mai ales sa fie convinsa ca e copilul ei:))..asta ar fi un aspect pozitiv..cele negative intr o alta publicatzie..foarte multe insa sunt inconstiente..si renuntza la acest dar..dintr o lipsa totala de responsabilitate, din naivitate, prostie am putea chiar spune..ma irita enorm cand aud mademoiselles crizandu se "nu sunt pregatita sa devin mama"..dar sa intretzii relatzii sexuale cu un terchea-berchea ai fost pregatita?nu te ai gandit si la consecinte?continuarea e deja fumata..el - va da fir cu fugitzii..sau in cel mai bun caz o va duce frumusel de manutza sa ucida o fiintza a carei vina este doar aceea de "a si fi ales gresit parintzii"..exista unele cazuri (mai rare ce i drept) in care ea refuza avortul..bineintzeles ca o mama singura va fi privita de societate cu reticentza..in fine..voiam sa scriu despre "copii din flori"..de ce cand se pune intrebarea.."cu cine a facut copilul asta?", in cazul in care tanarul nu a fost indeajuns de curajos incat sa traiasca bucuriile si satisfactziile pe care ar trebui sa le ai atunci cand indrumi pasii unui prichindel, se raspuns "e din flori"..?!?!orice copil are un tata..chiar si cei in afara unor formalitatzi..inchei insa..tocmai am citit un blog care m a susprins intr un mod extrem de placut..al undei mame singure (la 36 de ani totusi..divortzata de 5 ani parca) a unui pitic de 7 ani..independente..si puternice..care ar trebui sa fie un exemplu pt oricine..

It's a long, long way to heaven but I gotta get there(can you send me an angel?)

Scorpions?!

mda..maine concert scorpions la craiova..si normal ca eu incerc sa gasesc un mijloc de transport..stiu cert ca trebuie sa ajung..adica..thaaa..scorpions?nu e o problema la dus..dar la intors?sa dorm in gara?:)..vreau sa mi gadile urechile cu "still loving you"..sa sar in sus(pleonasm da) pe "rock you like a hurricane".. sa traiesc senzatzia unui concert scorpions..si gara poate reprezenta un loc comfortabil uneori, right?:))cred ca nu se compara nimic cu un concert rock live..suna al dracului de bine..itzi poate schimba complet starea de spirit..e o diferentza huge sa itzi sune in boxe o melodie si sa o asc live la concert..formatzii din romania care va merita prezentza la concerte ar fi iris(forever), taxi, vitza de vie, directzia 5(they re good..am fost la un concert sau doua..si suna muuult mai bine live), vama veche(intr o alta viatza poate..deocamdata s au dus..si n am apucat sa plec la fac si sa le prind concertele..damn:))..nu as putea sa ma pronuntz in ceea ce priveste "vama"..eu il idolatrizam pe chirila inainte..acum insa..soundu` e mai naspa..sunt totusi cateva piese de pe noul album bunicele..gen "undeva prin vama"..anyway..tomorrow is the big day:D..nu cred ca mai are rost sa le urez have fun celor care ajung acolo..

It's a long, long way to heaven..but I gotta get there(can you send me an angel?)

Wedding weekend

(my bouquet:D)

s a terminat?!..s a terminat..(ca n reclama aia)..de ce tot ce depaseste granitzele cotidianului dureaza extrem de putzin?sau poate m am implicat eu prea mult in nunta asta:)..anyway..mi am dat seama ca am o fobie pt nuntzi:))..doar ideea ca o sa te imbraci in rochie de mireasa mi se pare scary..nu stiu de ce dar imi provoaca un sentiment foarte aiurea..si ca o sa portzi vergheta aia pt tot restul vietzii..e ca si cum te ar sufoca..iar cununia religioasa..te sperie de a dreptul..si nu am eclesiofobie..nu ar fi totul mai dragutz daca s ar petrece undeva in natura?..nu cred in divinitate, dar daca ar trebui sa ma "abonez" la o religie, cred ca as opta pt catolicism..jesus ei n au biserici inalte cu 10 turnuri..n am lumanari..tamaie..ecoul provocat de "recitalul" preotzilor..e asa placuta atmosfera..incat ai putea sa te regasesti daca ai avea o problema..mi am expus parerea si in fatza unui preot..sau student la teologie..si mi a dat o replica funny.."diavolul intra in cei slabi ca tine..ai grija.."..ca in filmu ala scary movie(mi a placut decat scary movie 2..restul..intr adevar sucks).."you re next":))..mai avea putzin si mi zicea ca sunt posedata deja:)..si uite ca am deviat de la subiect..vroiam sa scriu mai multe impresii despre nunta asta..dar ma opresc aici..12:08..6 hours left..

It's a long, long way to heaven..but I gotta get there(can you send me an angel?)

Wh would`ve thought that you could hurt me?

not even you I guess..yea..actually it must be definitely my fault, right?

When the rain begins to fall..it doesn`t wash my sorrow

imi transmite o stare de angoasa..de profunda neliniste..o oarecare fobie..nu mi place ploaia..nu mi plac norii..nu mi plac unele momente din toamna..unde e vara cu zilele ei de caldura torida?cu banalitatea fiecarei zile?in care puteai lenevi 24 din 24..fara grija de maine..o sa mi lipseasca enorm vacantza mare atunci cand invatzamantul te va elibera din bratzele sale protectoare si va trebui sa umpli alte capitole de viatza..imi va lipsi enorm nepasarea si usurintza cu care priveam fiecare zi..de acum ar trebui sa fiu pe cont propriu, nu?o daaa..si mi lipseste nespus maturitatea de care am nevoie pentru a nu plange rauri in momentul in care voi da nas in nas cu despartirea..si pt a ma adapta unui nou mod de viatza..si de parca nu ma simteam eu deja sufiecient de pustie..mai amplifica sentimentele si vremea asta..cine o fi inventat fereastra?

It`s a long, long way to heaven..but I gotta get there(can you send me an angel?)

Are vreo importanta titlul?

habar n am de ce scriu aici..ce vreau sa scriu?imi zburau de la un neuron la altu atatea subiecte zilele trecute..acum insa n as putea scrie decat versurile melodiei care canta in winamp..sau sa ma asez iar pe aceleasi subiecte banale gen viatza, timp, bac?neah..i`m sick of it..
cred ca nu mai are nici un rost sa spun cat de banala a fost vacantza asta..toate planurile, visele s au risipit ca si cum ar fi fost lovite de o bomba atomica..
2 zile..si o sa fiu mult prea ocupata apoi incat sa ma mai gandesc la toate nimicurile lumesti..azi mi am dat seama insa ca nu vreau..rectific..NU POT sa mi petrec restul vietzii aici..doar daca as avea curajul sa si plec..ma retzin insa cateva lucruri..cateva..dar mult prea importante..who knows..poate o sa prind o bursa pe viitor..si atunci promit sa nu ratez ocazia..sau poate nu..poate o sa mor in kktu asta de romanie..

If you want to..I can save you..I can take you away from here..

as fi vrut sa pot salva pe cineva..sa l ajut intr un anumit mod..sa i schimb viatza radical..sa am o anumita influentza asupra sa..in bine normal..sau poate ca asta mi doresc pt mine?poate o sa am la anu` parte de schimbarea mult asteptata..mi e frica..da..recunosc..mi e frica de bac..de admitere..de necunoscut..de viatza pe care o s o incep..pot sa zic asta?..dar in acelasi timp tanjesc dupa inedit si nou..bored..
and all I wanted was somebody who cares..

It`s a long long way to heaven..but I gotta get there(can you send me an angel?)

Ultima toamna..

daca adaptam titlul melodiei celor de la iris ar veni "ultima vara"..
hmm..ultima vara in care ma numesc licean?ultima vara in care mai sunt minora?ultima vara pe care o petrec in totalitate in ceea ce a insemnat camera adolescentzei mele?
bulshit.
i hate changes..but i need them

It`s a long, long way to heaven..but I gotta get there(can you send me an angel?)

25

am incetat sa mai cred ca ar putea exista persoana AIA..care sa tzi schimbe complet viatza..si datorita careia sa se navaleasca spre tine kilograme uriase de fericire..sau sa vorbim in tone mai bine?..insa nu potzi sa incetezi sa mai speri..cum o sa fie intr un final?who knows..probabil intalnesti pe cineva care ar intruni cateva din "conditziile" pe care le impui tu..si alaturi de care o sa tzi formezi de fapt viatza..fara sa tzi o schimbe el/ea..ci doar indreptandu va pasii spre o viatza "a voastra"..spre o existentza comuna..iar dupa catziva ani in arhiva..mai poate fi vorba de iubire?sau adevaru` e ca se instaleaza obisnuitza desupra voastra?si totul se transforma in ceva..normal..firesc..natural..cu sigurantza n o sa tzi potzi imagina existentza fara persoana respectiva..dar totul va fi lipsit de intensitatea culorilor de altadat`..va fi ceva normal sa mancatzi impreuna..va fi ceva normal sa locuiesti cu el/ea..va fi normal sa calatoritzi impreuna..sa te trezesti dimineatza alaturi de el/ea..iar acel "special" se va pierde pe poteca pe care timpu tzi o infatziseaza pe parcurs..

cum va fi cand vetzi implini 25 de ani?that sounds scary:D..probabil o sa ai un copil care o sa si piarda timpu pe blog in loc sa tzi caute un cadou:)))e totusi de apreciat cand el si ea..doi straini practic..initzial fara nici cea mai mica legatura..reusesc sa parcurga 25?! de ani..aaa..impreuna chiar:)

si in ceea ce ma priveste trebuie sa i apreciez si pt ca sunt si pt ca pot asculta acum mel lu` florin chilian:)

LA MULTI ANI MOM & DAD! :*

It` a long, long way to heaven..but I gotta get there(can you send me an angel?)

Shit

it sucks being a girl.

It`s a long, long way to heaven..but I have to get there(can you send me an angel?)

Bonsai, bonsai..

"Sufletul meu în faţa ta e un copac mic,

E un bonsai pe care îl poţi aprinde cu bricheta

Aprinde-l, aprinde-l, să lumineze în noaptea de cuarţ

Să se vadă până departe.

Atât mai am din tot ce am fost

Acest arbore strivit într-o cutie.

Nu îl părăsi, nu îl uita
Odinioară îl ţineai pe fereastră, şi el îţi lumina nopţile friguroase
Avea ochi mici, fosforescenţi, care te priveau în tăcere.
Bonsai, bonsai, sufletul meu te caută şi acum în cumplita depărtare

Cu micul far te caută pe ţărmul mării sau pe poteca de munte
Unde eşti? unde eşti? Eram arborele tău şi îţi ţineam de cald

Îţi povesteam amintiri din Ţara-Soarelui-Răsare,
Îţi scriam pe boabe de orez povestea mikado-ului
Care-şi lăsa bonsaiul fetelor lui, zestre pentru trei sute de ani.

Sunt bonsaiul tău; nu îl arunca, nu îl uita pe fereastra părăsită,

El e atât de mic şi orice adiere de vânt îl pune în pericol

Mai bine lasă-l moştenire fetei tale

Sau pur şi simplu dă-i foc cu bricheta; măcar flacără, măcar mireasmă

Să-ţi rămână din mine.
Apoi unge-te cu cenuşa lui, amestecată cu lacrimi
Bonsai, bonsai, sufletul meu plânge după tine.

It`s a long, long way to heaven..but I gotta get there(can you send me an angel?)

Cause it's burning a hole..And I can't get to sleep..And I can't live alone in this lie

ma topesc..si o senzatzie ciudata de plictiseala se transforma intr o usoara emotzie..exprimata parca asemenea unui gol in stomac..poate aparenta letangie, tacerea stranie si zapuseala data de vara imi zdruncina linistea..cu ce drept?ma simt inchisa si nu pot evada..nu cred ca iesirea din aceasta camera, din acest apartament ar fi solutzia..chiar de as hoinari pe strazi ore intregi, m as intoarce aceeasi..poate ca problema sunt chiar eu..poate ca pot fugi de orice..mai putzin de mine insami..

o las balta insa..ma deprima gramada de praf de pe tastatura asta..cum potzo a fost plecata, nu au mai fost amprente care sa o fereasca..noroc cu mine..imi simt deja mainile murdare..nu ca picaturile de apa ne ar curatza vreodata cu adevarat..ne nastem curatzi iar apoi coboram in mocirla cerul puritatzii prin batjocuri, injosiri, invective, umilintze..ne dezonoram pe noi insine..iar cand ne amintim sensul cuvantului "rusine"..totul devine iremediabil..suntem prinsi in acel mediu "eterogen"..trecem prin multiple stari..ajungand pana la dispretz si arogantza fatza de noi insine..

inchei insa..vederea ancestrala si denigrata a fabricii de vis a vis imi pateaza mai mult constiintza..iar ideea de a locui intr un orasel atat de pititc asemenea balsului imi ingradeaza si mai mult libertatea..poate c o sa iau trenu`..ca sa ajung unde?in slatina alias marele paris?

aiurea.

It`s a long, long way to heaven..but I gotta get there(can you send me an angel?)

Nu pot sa m-ascund..nu pot sa mai fug..nu pot sa ascult cuvinte ce ma fac sa uit..(as vrea sa dau timpu-napoi..)

ok..ma detasez de trecut..desi nu intzeleg de ce as face o..tzinand cont ca e chintesentza vietzii..dar amalgamul de sfaturi din capul meu ma indeamna spre asta..
si totusi..nu uitarea e cheia spre izbavire..trebuie sa incerci sa l vezi ca pe o parte din viatza ta..si trebuie sa presari toate amintirile cu frumusetze..chiar daca nu pot fi toate incadrate la capitolul asta..sa torni maretzie in injosire, sa regasesti placere in retrairea suferintzei de altadat` si alinare in fatza lacrimilor scurse din cauza, datorita si pentru diferite motive..
iar in ceea ce priveste amintirile dureroase..inca n am aflat cum sa fug de ele..oarecum trecutu` asta o sa doara mereu..pt ca ne umplem de nostalgii si melancolii in fatza sa..ne aplecam sufletul si ne trasformam in oameni..dar se ridica unele rani calde inca si foarte adanci din totalitatea amintirilor..care dor al dracului..si n ai cum..n ai unde..sa te ascunzi..

It`s a long, long way to heaven..but I gotta get there(can you send me an angel?)

N am ambitzii..decat fericirea

si crezi ca lumea o sa se opreasca in loc in fatza lacrimilor tale uriase?si crezi ca lumea o sa inceteze sa respire aceeasi invidie, ipocrizie, rautate si minciuna atunci cand tu te sufoci?ca e capabila sa te intzeleaga o data n viatza si sa renuntze la comentarii ieftine si la acelasi oftat care vine mai mult din reflex, ci nu din comprehensiunea sentimentelor tale?te "consoleaza", nu pt ca asta isi doreste si pt ca este fortzata de circumstantze, prin fraze de a dreptul cretine si stupide de genu` "off..asta e..lasa..ca o sa fie bine..o sa se rezolve cumva.." cand, in realitate, totul este ireversibil...si de aici sentimentul ala de neintzelegere, pe care e imposibil sa nu l fi simtzit cel putzin o singura data in viatza..nici macar nu incearca sa patrunda in sentimentele tale(iar daca o face, cu sigurantza nu are capacitatea de a reusi)..de aici discrepantza dintre stari si emotzii, care, din punctul meu de vedere este incapabila de a oferi sansa unei comunicari sincere si placute pt ambii interlocutori..ca sa nu mai vorbim de empatie..si se rezuma la a arunca niste cuvinte, fara sa le constientizeze sensul..pt a scapa cat mai repede de enorma povara de a oferi un sfat..din comoditate..si pt a reveni la adevaratele probleme-acelea ale lor..

It`s a long, long way to heaven..but I gotta get there(can you send me an angel?)

The pulse of life..

mda..summer days..holiday..si inca un an s a scurs in trecut..an scolar:D..incerc acum sa nu devin melancolica si nostalgica desi sunt sigura ca n o sa mi iasa..mi s a intamplat de multe ori sa blamez timpul si sa l privesc asemenea unui inamic al carui scop era acela de a mi rapi posibilitatzile implinirii a cat mai multor idealuri..daca stai sa tzi aprofundezi gandurile in problema asta o sa ramai insa cu o concluzie total opozita fatza de "premise"..in realitate trecutul reprezinta esentzialul unei existentze..un fel de cadou pe care viatza ni l ofera in schimbul faptului ca am acceptat sa o traim -amintirile..trecutul este singura certitudine..iar prezentul si viitorul exista doar teoretic..si sunt momente incerte..

e ciudat insa..te trezesti intr o dimineatza oarecare..si nu itzi doresti decat ca timpul sa zboare cat mai repede..numeri orele..iar apoi, la sfarsitul zilei multzumit de cum au decurs lucruile si profund recunoscator mariei sale timpul ca tzi a ascultat ruga, pui punct, luand o de la capat in dimineatza urmatoare..and so on..pana cand sfarsesti o anumita etapa..si vegetezi apoi gandindu te cum si de ce a trecut asa multa vreme..regretzi..ai un gol in stomac(mie una mi se intampla de multe ori)..si te resemnezi intr un final..

imi pare rau de fiecare zi pe care nu am trait o cu adevarat..mai ales cand constientizez intr adevar asta..de obicei la sfarsitul fiecarui an scolar..cand ma trezesc involuntar cu lacrimi in ochi..(nu vreau sa ma gandesc cum o sa fie la anu`)..dar in acelasi timp nu cred ca as vrea sa retraiesc aceleasi momente..regret fiecare ora scursa, dar sunt de parere ca timpul trebuie sa si urmeze cursul firesc..fiecare varsta este frumoasa in felul ei..si pana la urma..care ar fi farmecul vietzii daca noi am fi nemuritori?poate ca tocmai ideea inexistentzei unei vietzi eterne este cea care ne ofera ambitzii, cea care ne trezeste hormonii fericirii, cea care ne grabeste pasul, cea care ne aminteste ca existentza noastra se va incheia cand va atinge punctul X..:)

sau dimpotriva..

It`s a long, long way to heaven..but I gotta get there(can you send me an angel?)

Ai incercat sa te-ascunzi in cuvinte?

azi am avut impresia ca retraiesc o zi din anu` trecut..m am vazut in aceeasi situatzie penibila..poate cu mult peste, fatza de data trecuta..am savarsit aceeasi greseala..si sunt convinsa ca din nou as actziona la fel daca as fi pusa in situatzia asta..pana unde pot ajunge limitele prostiei si incompetentzei?nu stiu..incep sa cred ca nu exista limite..ramane insa regretul de fiecare data..e totusi ceva, nu?cu toate astea nu am reusit sa ma intzeleg pana acum..regret..ma doare..dar nu am curajul sa iau masuri..e ca si cum nu detzin controlul asupra mea..daca ar trebui sa ii infrunt pe ceilaltzi..cred ca as avea puterea sa ma reculeg..dar cum dracu` sa lupt impotriva mea?

It`s a long, long way to heaven..but I gotta get there(can you send me an angel?)

Fumuri multicolore..

1:46 a.m...am gasit cea mai buna comparatzie..viatza e asemenea unei tzigari..(tutunul dauneaza grav sanatatzii..si ce e mai important baietzi, scade fertilitatea spermei si duce la impotentza;) )..odata aprinsa, o consumi in functzie de dorintzele tale..pasiv sau foarte intens..ritmul nu trebuie sa fie acelasi cu al celor din jur..take your time..and enjoy it..trebuie sa ai grija insa, sa nu se stinga..pt ca reaprinderea ei dureaza..mai ales daca vantul bate puternic si neprielnic..iar aprinderea acesteia se realizeaza doar in momentul in care te cunosti pe tine insatzi/insutzi cu adevarat..cand esti prins apoi in vartej..ai grija la dependentza..

si mai ai grija ca fumul sa nu se impregneze in hainele tale pt ca apoi sa nu dormi pe pres:)))

It`s a long, long way to heaven..but I gotta get there(can you send me an angel?)

Is it `cause I`m cool?

garantat persoanele alea "bune" au mai mult de suferit..hmm..oare de ce?oare de ce itzi intorc spatele cand tu ii privesti cu inima deschisa?dimpotriva..se aduna in jurul personajelor alea "negative" si populare..sutem o tzara de pupincuristi?anyway..cand te simtzi ignorat si marginalizat..ar trebui sa te intrebi..is it `couse i`m cool?:))

p.s.: am renuntza la publicatzii interminabile..oricum nu e cineva care le ar citi

It`s a long, long way to heaven..but I gotta get there(can you send me an angel?)

Me, myself and I

am obosit..o stare ciudata..as vrea sa tzip..sa plang..de ce?..nu e ceva care sa ma loveasca in mod direct..acelasi "shit" de zi cu zi..mi e scarba..mi e scarba de tot ce ma nconjoara..de voi, de tine, de mine, de noi..vreau sa ma eliberez..orgolii de rahat si "prostia la putere"..m am plictisit..chiar si blogu` asta ma plictiseste pe zi ce trece..pt ce blog?pt ce jurnale?timpuri pierdute..de ce am reciti aceleasi tampenii?alte regrete, pt ca in final sa ne intoarcem de unde am plecat..si de unde dracu` am plecat?de ce nu putem regasi inceputul?nici macar sfarsitul nu e in mainile noastre..sau..cine stie..am obosit..

It`s a long, long way to heaven..but I gotta get there(can you send me an angel?)

Ploua infernal..si noi..?

rainy day again..o dimineatza si o dupa amiaza superbe..cu ochi tulburatzi de raze fierfintzi..dar noi, ingratzii n am intalnit o inca pe domnia sa "aprecierea"..and here we are..running through the rain..now it s over..chiar daca stagneaza insa, isi lasa amprenta intiparita prin variatele si numeroase baltoace, prin atotprezenta mocirla, prin nori incapatzanati si prin umezeala obositoare..care ne inradacineaza si ne prelungesc sentimentele de neliniste, poate chiar angoasa..si care imi deschid de fiecare data "golul ala din stomac" si imi construiesc poteca spre o singura intrabare..si noi?

It`s a long, long way to heaven..but I gotta get there..(can you send me an angel?)

Itzi multzumesc.

n as vrea sa folosesc cuvinte pompoase, pt ca nu si au rostul..tu esti cea fara de care existentza mea nu ar fi posibila..si vorbesc la propriu acum:)..esti cea care m a purtat in pantece, mi a dat viatza si mi a vegheat in continuare fiecare pas..cea care mi a suportat mereu orice tampenie fara sa mi intoarca spatele..(sau poate doar asa..temporar:)) )..cea care "a aruncat" intotdeauna cu iubire in mine..prima catre care am alergat atunci cand intregul cer se prabusea iar pamantul imi fugea de sub picioare sau cand se ivea doar o mica problema..esti fiintza pt care am rostit primul cuvant..tu esti..mama..

iar eu..eu sunt cea care se apleaca in fatza ta in semn de multzumire pt fiecare grija pe care mi ai purtat o..pt fiecare bucurie pe care mi ai adus o..pt fiecare particica microscopica din iubirea pe care mi ai aratat o..cea care itzi implora iertare pt tot ce am facut si n am facut..cea care te supara intotdeauna si regreta amarnic apoi..cea care te iubeste la fel de mult dar nu stie cum sa tzi o arate..eu sunt..datorita tzie..

La multzi ani!

It`s a long, long way to heaven..but I gotta get there..(can you send me an angel?)

I can`t live this life, I can`t live this life!!!

m am izbit de atatea ori de cuvintele astea incat le am devenit o buna prietena..si sunt convinsa ca si tu, si el, si ea le cunoastetzi foarte bine sensul.."i can`t live this life"..de parca as putea sa dau o fuga pana la chiosc sa mi cumpar o alta..azi am realizat insa..(de fapt am realizat inca o data)..intr adevar, viatza tzi a fost doar oferita..dar "depinde de tine cum alegi sa tzi o consumi" e total neadevarat..in definitiv..care sunt ingredientele unei vietzi(nu perfecte..m am imprietenit de mult si cu gandul inexistentzei acesteia..) presarate cu echilibru si armonie?..iar pe ici colo cu cate o satisfactzie o mica bucurie si un gram de optimism ?ei bine, asta depaseste deja granitzele puterii tale..intrucat fiecare ar putea lupta eroic stiind ca premiul mult asteptat este chiar deasupra capului sau...sau poate e adevarat, noi o conducem..dar ceilaltzi ne o dirijeaza..iar atunci cand se ivesc si sentimentele e mult prea tarziu pt a te intoarce din drum..si ce faci?inaintezi, lovindu te la fiecare 3 pasi de pateticul si demnul de mila "i can`t live this life"..

"ziua asta- nselatoare..mai poate sa anuntze ceva?de ce imi pare ca iarasi pierdem?"

It`s a long, long way to heaven..but i gotta get there..(can you send me an angel?)

Partir c’est mourir un peut..

imi marisem pasul pt a nu intarzia..desi niciodata nu reusesc sa ating punctualitatea..acelasi aer inhalat in graba, acelasi gafait, aceeasi grija de a nu ramane in urma timpului, aceeasi nepasare si neatentzie fatza de tot ce se intampla in jurul meu..dar v am zarit pe voi, doi straini..mi atzi sarit in ochi si da, e adevarat atunci cand se spune ca viatza itzi poate fi schimbata in doar cateva momente de oameni pe care nici nu i cunosti..nu mi atzi schimbat viatza, dar cu sigurantza atzi dat alt gust acelei zile..cel putzin mi atzi strecurat o in memorie..aproape ca ma oprisem..am fost oarecum martora la inca o despartzire..eu si restul populatziei din zona aia:)(era totusi o zona retrasa)..la despartzirea voastra..lacrimi mari se rostogoleau pe obraji ..in special ai ei..regrete uriase napustite asupra voastra si dorintza neputincioasa a unui nou inceput..asta e tot ce am reusit sa intzeleg..n am deslusit de unde provenea despartzirea aia, care dintre voi o cauzase..mi atzi ramas intiparitzi intr un coltz de memorie..si ma intreb chiar si acum daca a mai urmat o impacare..azi am trecut din nou prin zona aia..tocmai ce aparuse un nene cu masina de tuns iarba..caruia ii multzumesc acum..se raspandise peste tot miros de iarba proaspata..si cu sigurantza plamanii mei au fost in extaz pt cateva minute:)..mi a aruncat in suflet insa o stare ciudata..mi am adus aminte si de voi, cei 2 straini..dar mai ales la ceea ce inseamna fenomenul "despartzire"..nici nu mi a fost prea greu avand in vedere aceleasi discutzii si de la scoala..

cat ne afecteaza si cat putem rezista intr o astfel de situatzie?cu sigurantza fiecare are o altfel de receptivitate a despartzirilor..insa, oricat de intensa ar fi durerea pe care o simte fiecare in urma unei despartiri, nu este cu nimic mai speciala decat a altcuiva...si nu ma refer aici doar la o despartzire banala dintre doi adolescentzi..de altfel fiecare despartzire are un alt grad de importantza..de exemplu, imi este foarte greu sa accept o despartzire, dar sa o si imbratzisez..despartzirea de un obiect cu o valoare sentimentala ridicata, de colegi, fie chiar si de profesori, de o persoana care ocupa o treapta importanta catre sufletul tau(vorbim aici de o separare temporara)..iar in ceea ce priveste despartzirea vazuta ca initzierea unor drumuri paralele, mi se pare imposibil de, depasit vreodata(poate "depasit" nu e tocmai cuvantul potrivit..in sensul ca, in pofida perisabilitatzii timpului, amintirea acelei fiintze o sa tzi persiste, intrand in categoria amintirilor tale) ..fireste, in functzie de intensitatea sentimentelor fatza de persoana respectiva..

ma gandeam la amalgamul de despartziri(si reintalniri bineintzeles), care au loc in permanentza in gari si aeroporturi..ca si cum totalitatea sentimentelor se aduna in ultimele clipe petrecute cu persoana draga tzie..iar imbratzisarile, presate parca de nerabdarea mariei sale timpul, sunt cu atat mai intense si dulci..ai vrea sa intorci clepsidra..dar oare potzi?daca am fi constientzi de la un bun inceput de ireversibilitatea timpului, poate despartzirile nu ne ar afecta atat..sau poate problema nu este totusi constientizarea..ci faptul ca nu facem nimic in privintza asta..

"Partir c’est mourir un peut,

C’est mourir à ce que l’on aime :

On laisse un peut de soi-même

En toute heure et dans tout lieu.

C’est toujours le deuil d’un voeu,

Le dernier vers d’un poème ;

Partir, c’est mourir à ce que l’on aime.

Et l’on part et c’est un jeu

Et jusqu’à l’adieu suprème

C’est son âme que l’on sème,

Que l’on sème en chaque adieu :

Partir, c’est mourir un peu."

"grant my last request..and just let me hold you.don't shrug your shoulders, lay down beside me..sure i can accept that we're going nowhere, but one last time let's go there, lay down beside me.."

It`s a long, long way to heaven..but i gotta get there..(can you send me an angel?)

Say cheese!

intotdeauna am fost de parere ca cele mai bune amintiri se pastreaza prin imagini in fatza carora se inchina intreaga noastra existentza..fotografia-un inefabil etern, un iz de parfum vechi..dupa mine insa, fotografia este expresia directã a sentimentelor pe care le am în momentul respectiv..si atunci, de ce avem tendintza sa ne expunem in fiecare poza zambete fade, cand in realitate ne am alungat lacrimile doar cu cateva secunde inainte si ne am ascuns iar tristetzile inapoi in sufletul incapator?ne amagim..noi singuri ne amagim..poate pt ca atunci cand auzi clopotele sacre ale sfarsitului, sa nu curga valmasaguri de regrete..in cazul asta da..scopul este unul nobil..i guess..

It`s a long, long way to heaven..but i gotta get there..(can you send me an angel?)

Fabrica de fericire..

de cate ori nu te ai inselat in privintza cuiva?de cate ori nu ai regretat momentul intalnirii acelei persoane?si de cate ori nu ai fost pus in situatzia de a o scoate din viatza ta?cum actzionezi insa atunci cand e vorba de tine insatzi/ insutzi?cum sa te increzi intr un viitor daca bagajele pline cu dezamagiri atat fatza de ceilaltzi, cat mai ales fatza de tine te impiedica sa inaintezi?cum capetzi curajul de a trece pe langa o oglinda putand privi, privindu te?ridica ochii din pamant in fatza "propriului tu"..dar cum?cand tot ce faci inseamna a incalca legile morale..iar confirmarile pe care le primesti atunci cand dai nas in nas cu privirile dezamagite si parasite parca de rabdari ale celorlaltzi, nu fac decat sa tzi fure de sub picioare inca o treapa din scara increderii in sine..chiar si zambetele sperantzei de altadata erau un fals..chiar si bucuria pe care tzi o inocula picatura cu picatura revederea smaraldului de pe cerul de un albastru incarcat cu dorintza..dorintza atingerii, sfasierii norilor pufosi..in zadar privesti fiecare dimineatza ca pe un nou inceput, cand sosirea serii nu tzi aduce decat intalnirea aceluiasi esec..

azi, inca o idee adusa de caldura pe care tzi o ofera dimineatza de dupa un somn linistit..ne lovim la tot pasul de aerul poluat, rezultat al fabricilor atat de variate si "fara numar"..suntem atat de puternici, incat ne distrugem pe noi insine..de ce nu putem insa inventa si o "fabrica a fericirii"?sa ne polueze aerul numai si numai cu dulceatza..iar cand iesim din vagauna, sa ne izbim doar de surasuri si zambete sincere..sa inhalam fericire..si, la fiecare ciocnire cu ceea ce inseamna "viatza", sa tzi umpli plamanii cu aer, aruncand totul in trecut..toate durerile, suferintzele, neplacerile tale sa fie smulse, mai rapid decat stergerea unei table..sa strigi fericirea, iar ea sa apara intr o fractziune de secunda..

daca fericirea s ar gasi in vitrinele magazinelor, ce pretz ai fi dispus sa i lipesti pe frunte?eu i as oferi in schimb toate aversiunile, repulsiile, mizeriile, ofurile, intristarile..pt ca cine stie..poate si fericirea tanjeste, ca si noi oamenii, dupa lucrurile si sentimentele pe care nu le a atins, care intra in categoria "absentelor"..

am muşcat din aer şi mi am simţit inima rug aprins..sa respiram iubire..!

It`s a long, long way to heaven..but i gotta get there..(can you send me an angel?)

Il mi chiamo sole e sono multo lucente..

inca 37 de min(si o alta ora inutila de informatica va fugi in trecut)..reintoarcerea primaverii(part 2:) )..soarele se revarsa asupra noastra, a tuturor, cu raze incalcite din cauza unui batran si rabdator copac, martor al necugetarilor noastre si vechi prieten cu ferestruica transparenta a aceluiasi laborator..23 de fetze prinse in jocurile oferite cu subtilitate de calculatoarele prafuite, dar atat de populare..2 table iritate de praful de creta..zgomote, agitatzie si lipsa de interes..o profesoara obosita si dizgratzioasa..miros de conquiztador, youtube si teste de conducere auto:)..nimeni care sa observe aparitzia razelor ispititoare si sarmante..hei voi, ne cheama natura..;)

Danseaza pe masa, iubito!

am incredibilul "har" de a goni de la o stare la alta mai repede decat chiar un audi q7 pe o distantza de 5 km cu 150/h:))..imi incendiez sufletul cu lacrimi menite sa tzi l pateze(pt ca da, exista si lacrimi dureros de dulci, cu rol purificator, inlaturand impuritatzile nocive asternute intre granitzele sufletului tau), pt ca exact in urmatorul minut sa fiu invadata de zambete largi, ce tzi modifica ritmul batailor inimii..sau viceversa..si asta se datoreaza de cele mai multe ori mesajului pe care il transmite melodia pe care o ascult..azi am intzeles pt a suta oara rolul pe care l are muzica in viatza mea..de altfel nici nu am curajul de a mi inchipui o existentza lipsita de sunetul "cochet" , candid si ispititor al muzicii..care itzi transmite nevoia de relaxare, dorintza de exprimare libera a sentimentelor, eliberarea de stresul cotidian..iar in ceea ce priveste dansul..oare cine nu a simtit dorintza de independentza, de implicare, de evadare din monotonul "placid"..oare cine nu a fost strapuns de libertatea de a scapa de angajamente si obligatzii, de iluzia detzinerii totale a controlului..
cu toate astea..am parte intotdeauna, cand frecventez un anumit local, de reprezentatzii de dans la "inaltzime"..iar azi, datorita unei treceri fugitive prin niste fotografii(care tradeaza cel mai bine perisabilitatea timpului), ma intrebam de unde dorintza stranie a oamenilor cu privire la dansul pe mese:)..oare ce ii determina in alegerea "teritoriului de dans"?dorintza iesirii din anonimat?sticlele de bere cu efect tardiv?:)sau sa fie insasi muzica?sa te lasi purtat de aceasta, fara a te simtzi penibil sau ciudat..iar cu privire la starea resimtzita in acel moment..poate e vorba de ceva "inconstient"(si asta nu de la lichidul consumat:)..si totodata nu in sensul rau al cuvantului)..sau poate e..pur si simplu inefabil..

It`s a long, long way to heaven..but i gotta get there..(can you send me an angel?)

Ploua cu lacrimi, noi plangem cu ploaie..

m am trezit peste noapte, consecintza unui vis urat..nu as vrea sa l numesc "cosmar" intrucat am taria de a trece cu usurintza peste el..si am constatat trei sferturi adormita, ca lacrimile din vis se transpusesera si in realitate..de dimineatza aceeasi tendintza de a privi pe fereastra, aceeasi vreme care invoca ploaia cu rugamintzi inaltzate pan` la cer..lucrul asta mi a reimprospatat memoria cu privire la visul de aseara si mi a fulgerat un gand..oare lacrimile noastre, ale tuturor ar putea isca o ploaie?..si oare ce limite ar putea atinge intensitatea acesteia?..daca ar ploua cu lacrimi, as iesi printre picuri si as gusta fiecare lacrima de a ta..suna prea meschin ,nu?:))

"Tu plângi?

Te plângi pe tine însuţi.

Dar eu-

Eu niciodată n-am să pot s-o fac!"

It`s a long, long way to heaven..but i gotta get there..(can you send me an angel?)

When your fears subside and shadows still remain..

"nothing lasts forever and we both know hearts can change..and it's hard to hold a candle..in the cold november rain"..una din melodiile in care m am regasit dintotdeauna si pe care o ascult de ani buni fara vreun semn de saturatzie..deci..daca tu nu tzi cunosti sentimentele..atunci de ce ridici pretentzii absurde celorlaltzi?..daca nu te cunosti pe tine insatzi/ insutzi, alunga te rog asteptarile indraznetze cu privire la cunoasterea din partea celor din jur si comprehensiunea acestora..imi propusesem sa nu scriu la pers. 1..dar azi a fost una din zilele in care am facut abstractzie de tot ce inseamna people..sau am incercat macar..nu as fi dat 1,9 lei pe parerile lor..tanjeam dupa un moment de izolare..doar eu..intr o camera oarecare..me, myself and i..aa..and my "november rain" of course..pe drum ne au urmarit si stropii unei ploi marunte..pe care in mod normal i as fi considerat apasatori si reci pt sentimentul de "molestare" pe care mi l transmit de fiecare data..cu exceptzia ploii de vara..i really miss the summer rain..care sa stearga praful si oboseala orasului cu picaturi uriase..sa se asterne pe cimentul ridat..iar eu sa alerg descultza, fara vreun sentiment stanjenitor sau fara a ma simtzi omul din neanderthal..as fi vrut sa ma scuteasca de intrebarile lor: ''tu ce ai?, ce ai patzit?''..al caror raspuns il amanam bineintzeles, de fiecare data printr un jalnic "n am mai nimic"..as fi vrut sa nu mai afisez acelasi suras prostesc cand in realitate ardeam de nerabdarea intalnirii acelei lacrimi obosite cu obrajii fierbintzi de dor..de unde plansul asta?simtzeam c o sa mi faca bine..c o sa ajute..iar la intoarcere..acelasi drum, aceleasi persoane..fara ploaie de data asta..am cedat..as fi vrut sa alerg asemenea unui stranut si sa ma opresc in aceeasi camera a copilariei..i can still hear: ''dai dovada de lasitate acum..fuga nu e o solutzie.."..iar home..aceleasi intrebari sacaietoare si dizgratzioase, acelasi ton revoltator, aceleasi fetze repulsive..

''sometimes i need some time...on my own..sometimes i need some time...all alone..everybody needs some time...on their own..don't you know you need some time...all alone..''

It`s a long, long way to heaven..but i gotta get there..(can you send me an angel?)

No hope, no love, no glory, no happy ending..(lacrimi, lesinuri si alte lamentatzii)

s a intamplat..din nou???..te prefaci surprins/a ?..just for the first time..fii sincer/a cu tine..undeva intr un colt de ratziune stiai ca se va repeta..si ca nu tzi a fost dat sa ai parte de un happy ending(acum ma simt de parca as fi adepta filosofiei de viatza "ce tzi e scris, in frunte tzi e pus")..te ai lasat inabusit/a de pretinsele "sentimente"..te ai aruncat in valuri asemenea unui peste prajit pe nisip fierbinte, fara sa le aproximezi macar adancimea..nu esti o victima, iar dorintza de eliberare din starea asta, pe care tzi o reda sentimentul de culpa, nu e decat o confirmare..a gresit o data- e vina lui/ei..a gresit de n ori- e vina ta..si acum?si acum ce faci cu toata umilintza care tzi apasa umerii asemenea unui buldozer incarcat cu amintiri?frustrare, nervi si lacrimi ce amenintza sa tzi paraseasca ochii dezamagitzi..noroc cu orgoliul asta..aud de multe ori la capitolul caracterizari morale, categoria defecte- "sunt o persoana foarte orgolioasa"..ei bine, in cazuri din astea eu zic ca ajuta.."lacătele de piatră/se deschid cu râuri/lacătele de apă/se deschid cu stele/lacatele din noi/se deschid cu o lacrima"..atunci eu prefer sa ma inchid in mine("zona sufletelor noastre..fara acces pt turisti")..e ciudat cum potzi trece de la o stare la alta..tremuri in fatza calculatorului, un amalgam de resentimente, furie, scarba, umilintza, ai vrea sa nu o mai intalnesti vreodata, apoi dorintza de indiferentza fatza de persoana respectiva(daca se poate sa si resimta asta, ar fi perfect), ca intr un final sa ajungi tot la durere..si te izbesti intr una de una si aceeasi intrebare: "de ce ??"..pt ca pe viitor sa l/o apreciezi mai mult pe cel/cea pe care il/o vei intalni?..uff..viitor, viitor..iar ne raportam la viitor..ca si cum i am incredintza intreaga viatza..ca si cum tot ce va insemna "fericirea existentzei noastre" se va intampla in viitor..si prezentul?..e adevarat..ranile, de orice fel, se cicatrizeaza in timp..hmm.."timpul-aliatul nostru"..cum suna..oare cum sa te aliezi cu cineva care tzi smulge secunda cu secunda fara vreun miligram de regrete si te seaca de viatza?ignoram prezentul..pt ca nu suntem constientzi de gradul de efemeritate al timpului..cel putzin eu asta simt..in realitate timpul curge uniform pentru toata lumea,ca apa unui rau..numai ca oamenii de pe mal nu merg la fel..unii se misca anevoie,raman mereu in urma apei si de aceea li se pare ca timpul trece atat de repede..altzii alearga vartos,lasand timpul mereu in urma lor..mai exista inca o varianta..si ma regasesc din nou..il ignoram pt ca nu dispunem de fortza necesara pt a l infrunta..cu alte cuvinte, ne predam fara lupta..recurgand la o fuga de a dreptul ridicola, impaienjenita de o aparenta nepasare..cata lasitate..now don`t blush like this..it`s just..you..

"nu ştiam că floarea amară a singurătăţii..are dacă o atingi pe obraz..sunetul unor paşi care pleacă."

It`s a long, long way to heaven..but i gotta get there..(can you send me an angel?)

j-j-jaded..

incercam sa mi editez profilul in intregime..cand bineintzeles de ce ma lovesc?de aceeasi lista banala: favorites books, movies, music..dar mai ales de categoria aia cu "interests"..intrebare intrebatoare..cum ai putea sa scrii in 3-4 cuvinte de ce anume esti interesat?..asta daca nu o bagi pe aia cu "literatura, filme, muzica, limbi straine"..care am vazut ca este la moda..chiar daca tu citesti o carte la 3 luni, vezi un film la nu stiu cand(si ala porno:)) ) iar acasa plang peretzii la auzul acelorasi manele cu valoare nula..anyway..vroiam sa redau aici "toate" lucrurile care de fapt ma agaseaza, irita, care inlatura farame de calm..si poate chiar ma istovesc sufleteste..sau poate banalitatzi de care te izbesti mereu, cu iz de "revolta"..let`s start..(din propria mi minuscula experientza:D)..ma enerveaza :
-cand te uitzi pe fereastra gandindu te cum sa incepi lista de "neplaceri" pt blog tau si vezi o vreme ca cea de acum:) ;
-cand te trezesti dimineatza si constatzi ca dobitocii aia au oprit apa pt cine mai stie ce lucrare..si asteptzi ca un cretin ore in sir ;
-cand te grabesti sa iesi pe usa si realizezi ca ai pantofii prafuitzi, iar in secunda urmatoare te vezi stergand crema de pantofi de pe parchet:) ;
-cand ploua cu bulbuci iar toate taxiurile din statzia din fatza blocului tau sunt prinse in curse
-cand ploua cu vorbe care dor, din partea celor din jur ;
-cand intr un moment de "ostilitate pasagera" arunci cuvinte al caror sens il regretzi amarnic apoi ;
-cand nu potzi intoarce timpul pt a retrai o scena din trecut..sau de ce nu?pt a te descotorosi de ea ;
-cand te macina regretul netrairii intense a mariei sale trecutul ;
-cand te intalnesti pe strada cu ex-ul/ex-a..fiecare din voi de mana cu altcineva..si nu facetzi decat sa va salutati(poate)..fara pareri de rau pt ce a fost, fara a intoarce macar o data capul inapoi ;
-cand nu ai curajul de a actziona intr o situatzie, lovindu te de parerile celorlaltzi ;
-cand nu potzi fi tu insatzi/insutzi ;
-cand nu reusesti sa tzi inchizi o pereche de jeansi fara a tzi mazgali unghiile proaspat date cu oja(pt realizarea carora ai stat minute bune) astfel incat trebuie sa o iei de la capat ;
-cand un salut oarecare trebuie insotzit si de un zambet..desi tu tzi stapanesti cu greu lacrimile ;
-cand trebuie sa alegi un cadou ;
-valentine`s day..pe asta chiar n am intzeles o..in primul rand ca noi nu suntem americani..si daca ar trebui sa sarbatorim o astfel de zi am avea dragobetele..dar intreaba pe strada catzi stiu de valentine`s si catzi stiu de dragobete..iar apoi..nu prea i vad rostul..potzi sa faci cadouri persoanei iubite si fara vreo ocazie..e ca si cum..o zi ne iubim si ne facem cadouri, iar in restul anului putem sa ne dam si cu toporul in cap:))..ca sa nu mai vorbim ca toate magazinele sunt full de inimioare, maimutzoaie din plus, ursuletzi patetici care rostesc un "i love you" si mai patetic..prostioare din astea care pe mine ma scarbesc sincer :) ;
-cand intri intr un magazin iar vanzatoarele te intreaba din 10 in 10 secunde ce vrei..iar la plecare, daca nu cumperi nimic itzi arunca o privire monstruoasa de indiferentza ;
-ca nu am timp sa termin lista asta inainte de a pleca la scoala..

It`s a long, long way to heaven..but i gotta get there..(can you send me an angel?)

Nu i asa ca ma iubesti?

"te iubesc.."..ma intreb cate persoane au rostit o pe ziua de azi..dar in mod special, cate au simtzit o cu adevarat si si au dat seama de intensitatea acestor doua cuvinte magice..e adevarat ca nu exista o explicatzie a acestora..cu atat mai putzin nu pot sa o inventez eu..in plus fiecare percepe iubirea intr un alt mod..si si o manifesta in felul sau..daca cineva nu te iubeste asa cum tzi ai dori tu, asta nu inseamna ca nu te iubeste..mie mi se pare jalnic modul in care s a ajuns sa fie folosit acest angelic "te iubesc".."te iubesc" atunci cand am un sentiment de culpa si imi este teama de un sfarsit, ca o compensare atunci cand ma simt vinovat/a pt ca sentimentele mele fatza de tine au scazut, ca o rugaminte in vederea indeplinirii unei dorintze..and so on..ba mai mult..am observat ca este in trend acum ca la finalul unei convorbiri telefonice sa inchei cu un "te iubesc" spus la repezeala, negandit, fara a resimtzi macar vreun fior la rostirea acestuia..un fel de "bine, pa"..sau daca dai un search pe google o sa tzi apara o lista imensa cu prostioare siropoase de genu asta..cica.."statusuri messenger de dragoste si suparare":)))cred cu tarie insa ca mai exista si te iubesc-uri spuse din toata inima..:)intr un fel sau altul, chiar daca nu ne dam seama, totzi tanjim dupa asta..sau chiar daca nu auzi te iubesc-ul propriu zis..acesta poate fi redat prin fapte, gesturi, limbaj nonverbal(pt ca desi consider ca in orice tip de relatzie comunicarea este cea mai importanta, uneori cuvintele chiar sunt de prisos)..

dar nu acesta era scopul publicatziei..dupa cum spuneam..tanjim dupa auzul unui simplu si pur "te iubesc"..ce se intampla insa cand nu primim ceea ce ne dorim?ceea ce asteptam si de care avem atata nevoie pt a ne hrani sufletul?..well..atunci apare bineintalnita intrebare: "ma iubesti?"..:)..iar tu o sa i raspunzi bineintzeles afirmativ..chiar daca sentimentele tale poate nu ating necesitatea rostirii acestei afirmatzii..o intrebare de cele mai multe ori(daca nu intotdeauna) sacaietoare din punctul meu de vedere..daca nu i ai spus o asta nu denota ca undeva in sufletul tau mic nu zac sentimente imense pt respectivul/a..tocmai de aceea tzi e greu sa il/o intzelegi..

ce imi sugereaza mie aceasta intrebare?..nimic altceva decat nesigurantza..poate chiar teama..si in acelasi timp capricii si mofturi de copil..(pt ca in fiecare dintre noi se afla un suflet de copil, nu?:)) )

p.s. titlul acestei publicatzii este celebru..folosit din 5 in 5 minute de un clasic in viatza:)))

It`s a long, long way to heaven..but I gotta get there..(can you send me an angel?)..

Tzi as aprinde eu tzigara..cu o lupa de citit..

dimineatza din nou..m am trezit si am avut un reflex de a trage jaluzelele si de a privi soarele in splendoarea lui, multzimea agitata si masinile zgomotoase..si de ce m am izbit?..de o vreme mohorata si un cer gri care te lovesc de a dreptul cu amintiri negative, cu efecte neplacute ale trecutului, incredere in alte fortze decat in cele proprii, detasare, teama de a tzi deschide sufletul, limitarea libertatzii..sentimentul tragerii de timp, prelungirea inutila a unei situatzii..iara oamenii?oamenii par a se fi retras si ei..doar 3-4 persoane mai misuna cu o vizibila dorintza de a lenevi inca in patul calduros si imbietor..un nenea taximetrist amortzit probabil de orele petrecute pe scaunul pe care isi duce existentza in fiecare zi, o tanti grabita sa cumpere o legatura de patrunjel pt ciorba, doi tineri care si au luat libertatea de a reduce orele din orar..cat despre masini..parca si ele se feresc sa alunge tacerea unei zile mohorate de martie..rectific..a ultimei zile din luna martie..
am o dorintza teribila de a fugi de oboseala si rutina, de a transforma ziua de azi in una memorabila..de a renuntza la banalitatzile de toate zilele..la incapacitatea de a ma elibera de complexe sau restrictzii impuse de societate..tanjim dupa sentimentul de implinire sufleteasca..fara piedici care tzin in loc evolutzia unor actziuni..
daca as putea sa redau starea din momentul acesta..ar fi prin cateva cuvinte: imensitatea marii, gandul de a pretzui fiecare clipa, impus de efemeritatea pe care tzi o reda nisipul, bucuria intalnirii cu maria sa soarele..fiorul pe care tzi l transmite orice melodie semnata vama-veche..(sau vama de azi..intrucat pt mine vama-veche a insemnat intotdeauna tudor chirila:) )..si necesitatea de a fugi spre o noua viatza, pana cand cu talpile arse de la nisipul fierbinte, renuntzi..si o traiesti cu exuberantza pe cea actuala..
tzi as aprinde eu tzigara..cu o lupa de citit..soarele itzi incalzeste trupul..pt seara ce vine in curand..o sa arzi toata noaptea, piele de foc..

It`s a long, long way to heaven..but I gotta get there..(can you send me an angel?)

It`s a long,long way to heaven..

inevitabil..ma lovesc din nou de un sentiment de tulburare,poate chiar teama..teama in fatza unei pagini albe care trebuie mazgalita de cuvinte, cuvinte al caror sens cei din exterior nu vor reusi poate sa l culeaga cu adevarat..nu mi explic de unde aceasta neliniste fatza de tot ceea ce inseamna nou,tot ceea ce inseamna prima experientza..o stare presarata chiar cu emotzii..ai emotzii inaintea unei lucrari,unui concurs,unei intalniri,unui sarut,unei prime noptzi:)..si bineintzeles..in fatza primei publicatzii..:)sunt lucruri care se vad cu ochii,se pot simtzi cu inima si inchipui cu gandul,dar in graiul omenesc nu se pot spune..let`s see...prima postare..ma gandeam sa aiba acelasi titlu ca si blogu:)..so..it`a long,long way to heaven..nu as vrea sa fiu perceputa gresit..ce intzeleg eu prin "heaven"?ei bine,in nici un caz conceptzia de "paradis", "rai" ,"eden"...sunt de parere ca potzi gasi acest heaven si undeva in jurul tau..sau cel putzin ramane sperantza..asa cum dintr un foc ramane cenusa, dintr un vis ramane sperantza..iar sperantza itzi renaste intotdeauna din propia tzi cenusa..asemenea pasarii phoenix:)..cu ce termen as asocia eu heaven-ul?..cu o banala, comuna, plata "fericire"..atat de uzat si in acelasi timp atat de complex..oare catzi oameni nu ar amana raspunsul la o simpla intrebare de genul "ce este fericirea?"..suntem compusi din "fericiri" marunte..iar pe langa asta, receptivitatea fiecaruia ii modifica structura..te ai intrebat vreodata cum ar fi insa o existentza presarata doar cu bucurii?ne hranim sufletul cu asta..iar el este din ce in ce mai avid..e adevarat..nu sorbi prea insetat din fericire,caci fericirea e insatziabila ca apa sarata a naufragiatului: cu cat bei,cu atat itzi creste setea..o fericire egala e plictisitoare sau mai bine zis nu e fericire..ca atunci cand primesti un channel de ziua ta..iar in anul urmator din nou acelasi parfum..si istoria se repeta..si invers proportzional cu ea si preferintza ta si atasamentul pt parfumul respectiv..sau mai bine zis "fericirea" de a primi acest cadou..de aceea trebuie sa ne formam propriul heaven din lucruri marunte..de multe ori detaliile sunt mult mai importante decat principalul..si de cele mai multe ori le ratam..mi e aproape imposibil sa dau si exemple..se invarte ametzitor un amalgam de idei in capul meu..incat selectzia imi este peste putintza :)..deci..fericirea..-un lucru marunt?sau lucrurile marunte sunt fericiri?asta depinde doar de tine, stimate lector..doar tu itzi potzi forma o viziune asupra vietzii..eu doar mi o expun ;)..yes..it`s a long, long way to heaven..intrucat nu constientizam nici macar o clipa(si bineintzeles ca eu nu fac vreo exceptzie), ca acesta poate fi mai aproape decat ne putem imagina..si cu cat incercam sa urcam cat mai sus..cu atat ne indepartam..inchide ochii..gandeste pt o secunda..de ce anume duci lipsa?se poate spune ca fericirea sta in modul in care stii sa traiesti prezentul..dupa vechiul dicton latinesc "carpe diem"(traieste clipa)..amanam fericirea..de cate ori nu te ai aflat in situatzii de a tzi sacrifica prezentul pt viitor?de cate ori nu ai rostit: "voi fi fericit daca voi lua acest examen", "voi fi fericit daca imi voi cumpara acea masina"?fericirea se afla in interiorul nostru, fericirea e aici si acum..fericirea unui "te iubesc" rostit intr o dimineatza oarecare, fericirea de a asculta melodia ta preferata, de a privi norii intr o zi insorita, de a savura cafeaua insotzit/a, de a evada la munte pt un moment, etc..si acum o sa mi spui ca ai trecut prin toate astea:)..so..how long is the way to heaven?:P

It`s a long, long way to heaven..but I gotta get there..(can you send me an angel?)