No hope, no love, no glory, no happy ending..(lacrimi, lesinuri si alte lamentatzii)

s a intamplat..din nou???..te prefaci surprins/a ?..just for the first time..fii sincer/a cu tine..undeva intr un colt de ratziune stiai ca se va repeta..si ca nu tzi a fost dat sa ai parte de un happy ending(acum ma simt de parca as fi adepta filosofiei de viatza "ce tzi e scris, in frunte tzi e pus")..te ai lasat inabusit/a de pretinsele "sentimente"..te ai aruncat in valuri asemenea unui peste prajit pe nisip fierbinte, fara sa le aproximezi macar adancimea..nu esti o victima, iar dorintza de eliberare din starea asta, pe care tzi o reda sentimentul de culpa, nu e decat o confirmare..a gresit o data- e vina lui/ei..a gresit de n ori- e vina ta..si acum?si acum ce faci cu toata umilintza care tzi apasa umerii asemenea unui buldozer incarcat cu amintiri?frustrare, nervi si lacrimi ce amenintza sa tzi paraseasca ochii dezamagitzi..noroc cu orgoliul asta..aud de multe ori la capitolul caracterizari morale, categoria defecte- "sunt o persoana foarte orgolioasa"..ei bine, in cazuri din astea eu zic ca ajuta.."lacătele de piatră/se deschid cu râuri/lacătele de apă/se deschid cu stele/lacatele din noi/se deschid cu o lacrima"..atunci eu prefer sa ma inchid in mine("zona sufletelor noastre..fara acces pt turisti")..e ciudat cum potzi trece de la o stare la alta..tremuri in fatza calculatorului, un amalgam de resentimente, furie, scarba, umilintza, ai vrea sa nu o mai intalnesti vreodata, apoi dorintza de indiferentza fatza de persoana respectiva(daca se poate sa si resimta asta, ar fi perfect), ca intr un final sa ajungi tot la durere..si te izbesti intr una de una si aceeasi intrebare: "de ce ??"..pt ca pe viitor sa l/o apreciezi mai mult pe cel/cea pe care il/o vei intalni?..uff..viitor, viitor..iar ne raportam la viitor..ca si cum i am incredintza intreaga viatza..ca si cum tot ce va insemna "fericirea existentzei noastre" se va intampla in viitor..si prezentul?..e adevarat..ranile, de orice fel, se cicatrizeaza in timp..hmm.."timpul-aliatul nostru"..cum suna..oare cum sa te aliezi cu cineva care tzi smulge secunda cu secunda fara vreun miligram de regrete si te seaca de viatza?ignoram prezentul..pt ca nu suntem constientzi de gradul de efemeritate al timpului..cel putzin eu asta simt..in realitate timpul curge uniform pentru toata lumea,ca apa unui rau..numai ca oamenii de pe mal nu merg la fel..unii se misca anevoie,raman mereu in urma apei si de aceea li se pare ca timpul trece atat de repede..altzii alearga vartos,lasand timpul mereu in urma lor..mai exista inca o varianta..si ma regasesc din nou..il ignoram pt ca nu dispunem de fortza necesara pt a l infrunta..cu alte cuvinte, ne predam fara lupta..recurgand la o fuga de a dreptul ridicola, impaienjenita de o aparenta nepasare..cata lasitate..now don`t blush like this..it`s just..you..

"nu ştiam că floarea amară a singurătăţii..are dacă o atingi pe obraz..sunetul unor paşi care pleacă."

It`s a long, long way to heaven..but i gotta get there..(can you send me an angel?)