m am trezit peste noapte, consecintza unui vis urat..nu as vrea sa l numesc "cosmar" intrucat am taria de a trece cu usurintza peste el..si am constatat trei sferturi adormita, ca lacrimile din vis se transpusesera si in realitate..de dimineatza aceeasi tendintza de a privi pe fereastra, aceeasi vreme care invoca ploaia cu rugamintzi inaltzate pan` la cer..lucrul asta mi a reimprospatat memoria cu privire la visul de aseara si mi a fulgerat un gand..oare lacrimile noastre, ale tuturor ar putea isca o ploaie?..si oare ce limite ar putea atinge intensitatea acesteia?..daca ar ploua cu lacrimi, as iesi printre picuri si as gusta fiecare lacrima de a ta..suna prea meschin ,nu?:))
"Tu plângi?
Te plângi pe tine însuţi.
Dar eu-
Eu niciodată n-am să pot s-o fac!"
It`s a long, long way to heaven..but i gotta get there..(can you send me an angel?)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu