Ploua infernal..si noi..?

rainy day again..o dimineatza si o dupa amiaza superbe..cu ochi tulburatzi de raze fierfintzi..dar noi, ingratzii n am intalnit o inca pe domnia sa "aprecierea"..and here we are..running through the rain..now it s over..chiar daca stagneaza insa, isi lasa amprenta intiparita prin variatele si numeroase baltoace, prin atotprezenta mocirla, prin nori incapatzanati si prin umezeala obositoare..care ne inradacineaza si ne prelungesc sentimentele de neliniste, poate chiar angoasa..si care imi deschid de fiecare data "golul ala din stomac" si imi construiesc poteca spre o singura intrabare..si noi?

It`s a long, long way to heaven..but I gotta get there..(can you send me an angel?)

Itzi multzumesc.

n as vrea sa folosesc cuvinte pompoase, pt ca nu si au rostul..tu esti cea fara de care existentza mea nu ar fi posibila..si vorbesc la propriu acum:)..esti cea care m a purtat in pantece, mi a dat viatza si mi a vegheat in continuare fiecare pas..cea care mi a suportat mereu orice tampenie fara sa mi intoarca spatele..(sau poate doar asa..temporar:)) )..cea care "a aruncat" intotdeauna cu iubire in mine..prima catre care am alergat atunci cand intregul cer se prabusea iar pamantul imi fugea de sub picioare sau cand se ivea doar o mica problema..esti fiintza pt care am rostit primul cuvant..tu esti..mama..

iar eu..eu sunt cea care se apleaca in fatza ta in semn de multzumire pt fiecare grija pe care mi ai purtat o..pt fiecare bucurie pe care mi ai adus o..pt fiecare particica microscopica din iubirea pe care mi ai aratat o..cea care itzi implora iertare pt tot ce am facut si n am facut..cea care te supara intotdeauna si regreta amarnic apoi..cea care te iubeste la fel de mult dar nu stie cum sa tzi o arate..eu sunt..datorita tzie..

La multzi ani!

It`s a long, long way to heaven..but I gotta get there..(can you send me an angel?)

I can`t live this life, I can`t live this life!!!

m am izbit de atatea ori de cuvintele astea incat le am devenit o buna prietena..si sunt convinsa ca si tu, si el, si ea le cunoastetzi foarte bine sensul.."i can`t live this life"..de parca as putea sa dau o fuga pana la chiosc sa mi cumpar o alta..azi am realizat insa..(de fapt am realizat inca o data)..intr adevar, viatza tzi a fost doar oferita..dar "depinde de tine cum alegi sa tzi o consumi" e total neadevarat..in definitiv..care sunt ingredientele unei vietzi(nu perfecte..m am imprietenit de mult si cu gandul inexistentzei acesteia..) presarate cu echilibru si armonie?..iar pe ici colo cu cate o satisfactzie o mica bucurie si un gram de optimism ?ei bine, asta depaseste deja granitzele puterii tale..intrucat fiecare ar putea lupta eroic stiind ca premiul mult asteptat este chiar deasupra capului sau...sau poate e adevarat, noi o conducem..dar ceilaltzi ne o dirijeaza..iar atunci cand se ivesc si sentimentele e mult prea tarziu pt a te intoarce din drum..si ce faci?inaintezi, lovindu te la fiecare 3 pasi de pateticul si demnul de mila "i can`t live this life"..

"ziua asta- nselatoare..mai poate sa anuntze ceva?de ce imi pare ca iarasi pierdem?"

It`s a long, long way to heaven..but i gotta get there..(can you send me an angel?)

Partir c’est mourir un peut..

imi marisem pasul pt a nu intarzia..desi niciodata nu reusesc sa ating punctualitatea..acelasi aer inhalat in graba, acelasi gafait, aceeasi grija de a nu ramane in urma timpului, aceeasi nepasare si neatentzie fatza de tot ce se intampla in jurul meu..dar v am zarit pe voi, doi straini..mi atzi sarit in ochi si da, e adevarat atunci cand se spune ca viatza itzi poate fi schimbata in doar cateva momente de oameni pe care nici nu i cunosti..nu mi atzi schimbat viatza, dar cu sigurantza atzi dat alt gust acelei zile..cel putzin mi atzi strecurat o in memorie..aproape ca ma oprisem..am fost oarecum martora la inca o despartzire..eu si restul populatziei din zona aia:)(era totusi o zona retrasa)..la despartzirea voastra..lacrimi mari se rostogoleau pe obraji ..in special ai ei..regrete uriase napustite asupra voastra si dorintza neputincioasa a unui nou inceput..asta e tot ce am reusit sa intzeleg..n am deslusit de unde provenea despartzirea aia, care dintre voi o cauzase..mi atzi ramas intiparitzi intr un coltz de memorie..si ma intreb chiar si acum daca a mai urmat o impacare..azi am trecut din nou prin zona aia..tocmai ce aparuse un nene cu masina de tuns iarba..caruia ii multzumesc acum..se raspandise peste tot miros de iarba proaspata..si cu sigurantza plamanii mei au fost in extaz pt cateva minute:)..mi a aruncat in suflet insa o stare ciudata..mi am adus aminte si de voi, cei 2 straini..dar mai ales la ceea ce inseamna fenomenul "despartzire"..nici nu mi a fost prea greu avand in vedere aceleasi discutzii si de la scoala..

cat ne afecteaza si cat putem rezista intr o astfel de situatzie?cu sigurantza fiecare are o altfel de receptivitate a despartzirilor..insa, oricat de intensa ar fi durerea pe care o simte fiecare in urma unei despartiri, nu este cu nimic mai speciala decat a altcuiva...si nu ma refer aici doar la o despartzire banala dintre doi adolescentzi..de altfel fiecare despartzire are un alt grad de importantza..de exemplu, imi este foarte greu sa accept o despartzire, dar sa o si imbratzisez..despartzirea de un obiect cu o valoare sentimentala ridicata, de colegi, fie chiar si de profesori, de o persoana care ocupa o treapta importanta catre sufletul tau(vorbim aici de o separare temporara)..iar in ceea ce priveste despartzirea vazuta ca initzierea unor drumuri paralele, mi se pare imposibil de, depasit vreodata(poate "depasit" nu e tocmai cuvantul potrivit..in sensul ca, in pofida perisabilitatzii timpului, amintirea acelei fiintze o sa tzi persiste, intrand in categoria amintirilor tale) ..fireste, in functzie de intensitatea sentimentelor fatza de persoana respectiva..

ma gandeam la amalgamul de despartziri(si reintalniri bineintzeles), care au loc in permanentza in gari si aeroporturi..ca si cum totalitatea sentimentelor se aduna in ultimele clipe petrecute cu persoana draga tzie..iar imbratzisarile, presate parca de nerabdarea mariei sale timpul, sunt cu atat mai intense si dulci..ai vrea sa intorci clepsidra..dar oare potzi?daca am fi constientzi de la un bun inceput de ireversibilitatea timpului, poate despartzirile nu ne ar afecta atat..sau poate problema nu este totusi constientizarea..ci faptul ca nu facem nimic in privintza asta..

"Partir c’est mourir un peut,

C’est mourir à ce que l’on aime :

On laisse un peut de soi-même

En toute heure et dans tout lieu.

C’est toujours le deuil d’un voeu,

Le dernier vers d’un poème ;

Partir, c’est mourir à ce que l’on aime.

Et l’on part et c’est un jeu

Et jusqu’à l’adieu suprème

C’est son âme que l’on sème,

Que l’on sème en chaque adieu :

Partir, c’est mourir un peu."

"grant my last request..and just let me hold you.don't shrug your shoulders, lay down beside me..sure i can accept that we're going nowhere, but one last time let's go there, lay down beside me.."

It`s a long, long way to heaven..but i gotta get there..(can you send me an angel?)

Say cheese!

intotdeauna am fost de parere ca cele mai bune amintiri se pastreaza prin imagini in fatza carora se inchina intreaga noastra existentza..fotografia-un inefabil etern, un iz de parfum vechi..dupa mine insa, fotografia este expresia directã a sentimentelor pe care le am în momentul respectiv..si atunci, de ce avem tendintza sa ne expunem in fiecare poza zambete fade, cand in realitate ne am alungat lacrimile doar cu cateva secunde inainte si ne am ascuns iar tristetzile inapoi in sufletul incapator?ne amagim..noi singuri ne amagim..poate pt ca atunci cand auzi clopotele sacre ale sfarsitului, sa nu curga valmasaguri de regrete..in cazul asta da..scopul este unul nobil..i guess..

It`s a long, long way to heaven..but i gotta get there..(can you send me an angel?)

Fabrica de fericire..

de cate ori nu te ai inselat in privintza cuiva?de cate ori nu ai regretat momentul intalnirii acelei persoane?si de cate ori nu ai fost pus in situatzia de a o scoate din viatza ta?cum actzionezi insa atunci cand e vorba de tine insatzi/ insutzi?cum sa te increzi intr un viitor daca bagajele pline cu dezamagiri atat fatza de ceilaltzi, cat mai ales fatza de tine te impiedica sa inaintezi?cum capetzi curajul de a trece pe langa o oglinda putand privi, privindu te?ridica ochii din pamant in fatza "propriului tu"..dar cum?cand tot ce faci inseamna a incalca legile morale..iar confirmarile pe care le primesti atunci cand dai nas in nas cu privirile dezamagite si parasite parca de rabdari ale celorlaltzi, nu fac decat sa tzi fure de sub picioare inca o treapa din scara increderii in sine..chiar si zambetele sperantzei de altadata erau un fals..chiar si bucuria pe care tzi o inocula picatura cu picatura revederea smaraldului de pe cerul de un albastru incarcat cu dorintza..dorintza atingerii, sfasierii norilor pufosi..in zadar privesti fiecare dimineatza ca pe un nou inceput, cand sosirea serii nu tzi aduce decat intalnirea aceluiasi esec..

azi, inca o idee adusa de caldura pe care tzi o ofera dimineatza de dupa un somn linistit..ne lovim la tot pasul de aerul poluat, rezultat al fabricilor atat de variate si "fara numar"..suntem atat de puternici, incat ne distrugem pe noi insine..de ce nu putem insa inventa si o "fabrica a fericirii"?sa ne polueze aerul numai si numai cu dulceatza..iar cand iesim din vagauna, sa ne izbim doar de surasuri si zambete sincere..sa inhalam fericire..si, la fiecare ciocnire cu ceea ce inseamna "viatza", sa tzi umpli plamanii cu aer, aruncand totul in trecut..toate durerile, suferintzele, neplacerile tale sa fie smulse, mai rapid decat stergerea unei table..sa strigi fericirea, iar ea sa apara intr o fractziune de secunda..

daca fericirea s ar gasi in vitrinele magazinelor, ce pretz ai fi dispus sa i lipesti pe frunte?eu i as oferi in schimb toate aversiunile, repulsiile, mizeriile, ofurile, intristarile..pt ca cine stie..poate si fericirea tanjeste, ca si noi oamenii, dupa lucrurile si sentimentele pe care nu le a atins, care intra in categoria "absentelor"..

am muşcat din aer şi mi am simţit inima rug aprins..sa respiram iubire..!

It`s a long, long way to heaven..but i gotta get there..(can you send me an angel?)

Il mi chiamo sole e sono multo lucente..

inca 37 de min(si o alta ora inutila de informatica va fugi in trecut)..reintoarcerea primaverii(part 2:) )..soarele se revarsa asupra noastra, a tuturor, cu raze incalcite din cauza unui batran si rabdator copac, martor al necugetarilor noastre si vechi prieten cu ferestruica transparenta a aceluiasi laborator..23 de fetze prinse in jocurile oferite cu subtilitate de calculatoarele prafuite, dar atat de populare..2 table iritate de praful de creta..zgomote, agitatzie si lipsa de interes..o profesoara obosita si dizgratzioasa..miros de conquiztador, youtube si teste de conducere auto:)..nimeni care sa observe aparitzia razelor ispititoare si sarmante..hei voi, ne cheama natura..;)

Danseaza pe masa, iubito!

am incredibilul "har" de a goni de la o stare la alta mai repede decat chiar un audi q7 pe o distantza de 5 km cu 150/h:))..imi incendiez sufletul cu lacrimi menite sa tzi l pateze(pt ca da, exista si lacrimi dureros de dulci, cu rol purificator, inlaturand impuritatzile nocive asternute intre granitzele sufletului tau), pt ca exact in urmatorul minut sa fiu invadata de zambete largi, ce tzi modifica ritmul batailor inimii..sau viceversa..si asta se datoreaza de cele mai multe ori mesajului pe care il transmite melodia pe care o ascult..azi am intzeles pt a suta oara rolul pe care l are muzica in viatza mea..de altfel nici nu am curajul de a mi inchipui o existentza lipsita de sunetul "cochet" , candid si ispititor al muzicii..care itzi transmite nevoia de relaxare, dorintza de exprimare libera a sentimentelor, eliberarea de stresul cotidian..iar in ceea ce priveste dansul..oare cine nu a simtit dorintza de independentza, de implicare, de evadare din monotonul "placid"..oare cine nu a fost strapuns de libertatea de a scapa de angajamente si obligatzii, de iluzia detzinerii totale a controlului..
cu toate astea..am parte intotdeauna, cand frecventez un anumit local, de reprezentatzii de dans la "inaltzime"..iar azi, datorita unei treceri fugitive prin niste fotografii(care tradeaza cel mai bine perisabilitatea timpului), ma intrebam de unde dorintza stranie a oamenilor cu privire la dansul pe mese:)..oare ce ii determina in alegerea "teritoriului de dans"?dorintza iesirii din anonimat?sticlele de bere cu efect tardiv?:)sau sa fie insasi muzica?sa te lasi purtat de aceasta, fara a te simtzi penibil sau ciudat..iar cu privire la starea resimtzita in acel moment..poate e vorba de ceva "inconstient"(si asta nu de la lichidul consumat:)..si totodata nu in sensul rau al cuvantului)..sau poate e..pur si simplu inefabil..

It`s a long, long way to heaven..but i gotta get there..(can you send me an angel?)

Ploua cu lacrimi, noi plangem cu ploaie..

m am trezit peste noapte, consecintza unui vis urat..nu as vrea sa l numesc "cosmar" intrucat am taria de a trece cu usurintza peste el..si am constatat trei sferturi adormita, ca lacrimile din vis se transpusesera si in realitate..de dimineatza aceeasi tendintza de a privi pe fereastra, aceeasi vreme care invoca ploaia cu rugamintzi inaltzate pan` la cer..lucrul asta mi a reimprospatat memoria cu privire la visul de aseara si mi a fulgerat un gand..oare lacrimile noastre, ale tuturor ar putea isca o ploaie?..si oare ce limite ar putea atinge intensitatea acesteia?..daca ar ploua cu lacrimi, as iesi printre picuri si as gusta fiecare lacrima de a ta..suna prea meschin ,nu?:))

"Tu plângi?

Te plângi pe tine însuţi.

Dar eu-

Eu niciodată n-am să pot s-o fac!"

It`s a long, long way to heaven..but i gotta get there..(can you send me an angel?)

When your fears subside and shadows still remain..

"nothing lasts forever and we both know hearts can change..and it's hard to hold a candle..in the cold november rain"..una din melodiile in care m am regasit dintotdeauna si pe care o ascult de ani buni fara vreun semn de saturatzie..deci..daca tu nu tzi cunosti sentimentele..atunci de ce ridici pretentzii absurde celorlaltzi?..daca nu te cunosti pe tine insatzi/ insutzi, alunga te rog asteptarile indraznetze cu privire la cunoasterea din partea celor din jur si comprehensiunea acestora..imi propusesem sa nu scriu la pers. 1..dar azi a fost una din zilele in care am facut abstractzie de tot ce inseamna people..sau am incercat macar..nu as fi dat 1,9 lei pe parerile lor..tanjeam dupa un moment de izolare..doar eu..intr o camera oarecare..me, myself and i..aa..and my "november rain" of course..pe drum ne au urmarit si stropii unei ploi marunte..pe care in mod normal i as fi considerat apasatori si reci pt sentimentul de "molestare" pe care mi l transmit de fiecare data..cu exceptzia ploii de vara..i really miss the summer rain..care sa stearga praful si oboseala orasului cu picaturi uriase..sa se asterne pe cimentul ridat..iar eu sa alerg descultza, fara vreun sentiment stanjenitor sau fara a ma simtzi omul din neanderthal..as fi vrut sa ma scuteasca de intrebarile lor: ''tu ce ai?, ce ai patzit?''..al caror raspuns il amanam bineintzeles, de fiecare data printr un jalnic "n am mai nimic"..as fi vrut sa nu mai afisez acelasi suras prostesc cand in realitate ardeam de nerabdarea intalnirii acelei lacrimi obosite cu obrajii fierbintzi de dor..de unde plansul asta?simtzeam c o sa mi faca bine..c o sa ajute..iar la intoarcere..acelasi drum, aceleasi persoane..fara ploaie de data asta..am cedat..as fi vrut sa alerg asemenea unui stranut si sa ma opresc in aceeasi camera a copilariei..i can still hear: ''dai dovada de lasitate acum..fuga nu e o solutzie.."..iar home..aceleasi intrebari sacaietoare si dizgratzioase, acelasi ton revoltator, aceleasi fetze repulsive..

''sometimes i need some time...on my own..sometimes i need some time...all alone..everybody needs some time...on their own..don't you know you need some time...all alone..''

It`s a long, long way to heaven..but i gotta get there..(can you send me an angel?)

No hope, no love, no glory, no happy ending..(lacrimi, lesinuri si alte lamentatzii)

s a intamplat..din nou???..te prefaci surprins/a ?..just for the first time..fii sincer/a cu tine..undeva intr un colt de ratziune stiai ca se va repeta..si ca nu tzi a fost dat sa ai parte de un happy ending(acum ma simt de parca as fi adepta filosofiei de viatza "ce tzi e scris, in frunte tzi e pus")..te ai lasat inabusit/a de pretinsele "sentimente"..te ai aruncat in valuri asemenea unui peste prajit pe nisip fierbinte, fara sa le aproximezi macar adancimea..nu esti o victima, iar dorintza de eliberare din starea asta, pe care tzi o reda sentimentul de culpa, nu e decat o confirmare..a gresit o data- e vina lui/ei..a gresit de n ori- e vina ta..si acum?si acum ce faci cu toata umilintza care tzi apasa umerii asemenea unui buldozer incarcat cu amintiri?frustrare, nervi si lacrimi ce amenintza sa tzi paraseasca ochii dezamagitzi..noroc cu orgoliul asta..aud de multe ori la capitolul caracterizari morale, categoria defecte- "sunt o persoana foarte orgolioasa"..ei bine, in cazuri din astea eu zic ca ajuta.."lacătele de piatră/se deschid cu râuri/lacătele de apă/se deschid cu stele/lacatele din noi/se deschid cu o lacrima"..atunci eu prefer sa ma inchid in mine("zona sufletelor noastre..fara acces pt turisti")..e ciudat cum potzi trece de la o stare la alta..tremuri in fatza calculatorului, un amalgam de resentimente, furie, scarba, umilintza, ai vrea sa nu o mai intalnesti vreodata, apoi dorintza de indiferentza fatza de persoana respectiva(daca se poate sa si resimta asta, ar fi perfect), ca intr un final sa ajungi tot la durere..si te izbesti intr una de una si aceeasi intrebare: "de ce ??"..pt ca pe viitor sa l/o apreciezi mai mult pe cel/cea pe care il/o vei intalni?..uff..viitor, viitor..iar ne raportam la viitor..ca si cum i am incredintza intreaga viatza..ca si cum tot ce va insemna "fericirea existentzei noastre" se va intampla in viitor..si prezentul?..e adevarat..ranile, de orice fel, se cicatrizeaza in timp..hmm.."timpul-aliatul nostru"..cum suna..oare cum sa te aliezi cu cineva care tzi smulge secunda cu secunda fara vreun miligram de regrete si te seaca de viatza?ignoram prezentul..pt ca nu suntem constientzi de gradul de efemeritate al timpului..cel putzin eu asta simt..in realitate timpul curge uniform pentru toata lumea,ca apa unui rau..numai ca oamenii de pe mal nu merg la fel..unii se misca anevoie,raman mereu in urma apei si de aceea li se pare ca timpul trece atat de repede..altzii alearga vartos,lasand timpul mereu in urma lor..mai exista inca o varianta..si ma regasesc din nou..il ignoram pt ca nu dispunem de fortza necesara pt a l infrunta..cu alte cuvinte, ne predam fara lupta..recurgand la o fuga de a dreptul ridicola, impaienjenita de o aparenta nepasare..cata lasitate..now don`t blush like this..it`s just..you..

"nu ştiam că floarea amară a singurătăţii..are dacă o atingi pe obraz..sunetul unor paşi care pleacă."

It`s a long, long way to heaven..but i gotta get there..(can you send me an angel?)

j-j-jaded..

incercam sa mi editez profilul in intregime..cand bineintzeles de ce ma lovesc?de aceeasi lista banala: favorites books, movies, music..dar mai ales de categoria aia cu "interests"..intrebare intrebatoare..cum ai putea sa scrii in 3-4 cuvinte de ce anume esti interesat?..asta daca nu o bagi pe aia cu "literatura, filme, muzica, limbi straine"..care am vazut ca este la moda..chiar daca tu citesti o carte la 3 luni, vezi un film la nu stiu cand(si ala porno:)) ) iar acasa plang peretzii la auzul acelorasi manele cu valoare nula..anyway..vroiam sa redau aici "toate" lucrurile care de fapt ma agaseaza, irita, care inlatura farame de calm..si poate chiar ma istovesc sufleteste..sau poate banalitatzi de care te izbesti mereu, cu iz de "revolta"..let`s start..(din propria mi minuscula experientza:D)..ma enerveaza :
-cand te uitzi pe fereastra gandindu te cum sa incepi lista de "neplaceri" pt blog tau si vezi o vreme ca cea de acum:) ;
-cand te trezesti dimineatza si constatzi ca dobitocii aia au oprit apa pt cine mai stie ce lucrare..si asteptzi ca un cretin ore in sir ;
-cand te grabesti sa iesi pe usa si realizezi ca ai pantofii prafuitzi, iar in secunda urmatoare te vezi stergand crema de pantofi de pe parchet:) ;
-cand ploua cu bulbuci iar toate taxiurile din statzia din fatza blocului tau sunt prinse in curse
-cand ploua cu vorbe care dor, din partea celor din jur ;
-cand intr un moment de "ostilitate pasagera" arunci cuvinte al caror sens il regretzi amarnic apoi ;
-cand nu potzi intoarce timpul pt a retrai o scena din trecut..sau de ce nu?pt a te descotorosi de ea ;
-cand te macina regretul netrairii intense a mariei sale trecutul ;
-cand te intalnesti pe strada cu ex-ul/ex-a..fiecare din voi de mana cu altcineva..si nu facetzi decat sa va salutati(poate)..fara pareri de rau pt ce a fost, fara a intoarce macar o data capul inapoi ;
-cand nu ai curajul de a actziona intr o situatzie, lovindu te de parerile celorlaltzi ;
-cand nu potzi fi tu insatzi/insutzi ;
-cand nu reusesti sa tzi inchizi o pereche de jeansi fara a tzi mazgali unghiile proaspat date cu oja(pt realizarea carora ai stat minute bune) astfel incat trebuie sa o iei de la capat ;
-cand un salut oarecare trebuie insotzit si de un zambet..desi tu tzi stapanesti cu greu lacrimile ;
-cand trebuie sa alegi un cadou ;
-valentine`s day..pe asta chiar n am intzeles o..in primul rand ca noi nu suntem americani..si daca ar trebui sa sarbatorim o astfel de zi am avea dragobetele..dar intreaba pe strada catzi stiu de valentine`s si catzi stiu de dragobete..iar apoi..nu prea i vad rostul..potzi sa faci cadouri persoanei iubite si fara vreo ocazie..e ca si cum..o zi ne iubim si ne facem cadouri, iar in restul anului putem sa ne dam si cu toporul in cap:))..ca sa nu mai vorbim ca toate magazinele sunt full de inimioare, maimutzoaie din plus, ursuletzi patetici care rostesc un "i love you" si mai patetic..prostioare din astea care pe mine ma scarbesc sincer :) ;
-cand intri intr un magazin iar vanzatoarele te intreaba din 10 in 10 secunde ce vrei..iar la plecare, daca nu cumperi nimic itzi arunca o privire monstruoasa de indiferentza ;
-ca nu am timp sa termin lista asta inainte de a pleca la scoala..

It`s a long, long way to heaven..but i gotta get there..(can you send me an angel?)