si crezi ca lumea o sa se opreasca in loc in fatza lacrimilor tale uriase?si crezi ca lumea o sa inceteze sa respire aceeasi invidie, ipocrizie, rautate si minciuna atunci cand tu te sufoci?ca e capabila sa te intzeleaga o data n viatza si sa renuntze la comentarii ieftine si la acelasi oftat care vine mai mult din reflex, ci nu din comprehensiunea sentimentelor tale?te "consoleaza", nu pt ca asta isi doreste si pt ca este fortzata de circumstantze, prin fraze de a dreptul cretine si stupide de genu` "off..asta e..lasa..ca o sa fie bine..o sa se rezolve cumva.." cand, in realitate, totul este ireversibil...si de aici sentimentul ala de neintzelegere, pe care e imposibil sa nu l fi simtzit cel putzin o singura data in viatza..nici macar nu incearca sa patrunda in sentimentele tale(iar daca o face, cu sigurantza nu are capacitatea de a reusi)..de aici discrepantza dintre stari si emotzii, care, din punctul meu de vedere este incapabila de a oferi sansa unei comunicari sincere si placute pt ambii interlocutori..ca sa nu mai vorbim de empatie..si se rezuma la a arunca niste cuvinte, fara sa le constientizeze sensul..pt a scapa cat mai repede de enorma povara de a oferi un sfat..din comoditate..si pt a reveni la adevaratele probleme-acelea ale lor..
It`s a long, long way to heaven..but I gotta get there(can you send me an angel?)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu