It`s a long,long way to heaven..

inevitabil..ma lovesc din nou de un sentiment de tulburare,poate chiar teama..teama in fatza unei pagini albe care trebuie mazgalita de cuvinte, cuvinte al caror sens cei din exterior nu vor reusi poate sa l culeaga cu adevarat..nu mi explic de unde aceasta neliniste fatza de tot ceea ce inseamna nou,tot ceea ce inseamna prima experientza..o stare presarata chiar cu emotzii..ai emotzii inaintea unei lucrari,unui concurs,unei intalniri,unui sarut,unei prime noptzi:)..si bineintzeles..in fatza primei publicatzii..:)sunt lucruri care se vad cu ochii,se pot simtzi cu inima si inchipui cu gandul,dar in graiul omenesc nu se pot spune..let`s see...prima postare..ma gandeam sa aiba acelasi titlu ca si blogu:)..so..it`a long,long way to heaven..nu as vrea sa fiu perceputa gresit..ce intzeleg eu prin "heaven"?ei bine,in nici un caz conceptzia de "paradis", "rai" ,"eden"...sunt de parere ca potzi gasi acest heaven si undeva in jurul tau..sau cel putzin ramane sperantza..asa cum dintr un foc ramane cenusa, dintr un vis ramane sperantza..iar sperantza itzi renaste intotdeauna din propia tzi cenusa..asemenea pasarii phoenix:)..cu ce termen as asocia eu heaven-ul?..cu o banala, comuna, plata "fericire"..atat de uzat si in acelasi timp atat de complex..oare catzi oameni nu ar amana raspunsul la o simpla intrebare de genul "ce este fericirea?"..suntem compusi din "fericiri" marunte..iar pe langa asta, receptivitatea fiecaruia ii modifica structura..te ai intrebat vreodata cum ar fi insa o existentza presarata doar cu bucurii?ne hranim sufletul cu asta..iar el este din ce in ce mai avid..e adevarat..nu sorbi prea insetat din fericire,caci fericirea e insatziabila ca apa sarata a naufragiatului: cu cat bei,cu atat itzi creste setea..o fericire egala e plictisitoare sau mai bine zis nu e fericire..ca atunci cand primesti un channel de ziua ta..iar in anul urmator din nou acelasi parfum..si istoria se repeta..si invers proportzional cu ea si preferintza ta si atasamentul pt parfumul respectiv..sau mai bine zis "fericirea" de a primi acest cadou..de aceea trebuie sa ne formam propriul heaven din lucruri marunte..de multe ori detaliile sunt mult mai importante decat principalul..si de cele mai multe ori le ratam..mi e aproape imposibil sa dau si exemple..se invarte ametzitor un amalgam de idei in capul meu..incat selectzia imi este peste putintza :)..deci..fericirea..-un lucru marunt?sau lucrurile marunte sunt fericiri?asta depinde doar de tine, stimate lector..doar tu itzi potzi forma o viziune asupra vietzii..eu doar mi o expun ;)..yes..it`s a long, long way to heaven..intrucat nu constientizam nici macar o clipa(si bineintzeles ca eu nu fac vreo exceptzie), ca acesta poate fi mai aproape decat ne putem imagina..si cu cat incercam sa urcam cat mai sus..cu atat ne indepartam..inchide ochii..gandeste pt o secunda..de ce anume duci lipsa?se poate spune ca fericirea sta in modul in care stii sa traiesti prezentul..dupa vechiul dicton latinesc "carpe diem"(traieste clipa)..amanam fericirea..de cate ori nu te ai aflat in situatzii de a tzi sacrifica prezentul pt viitor?de cate ori nu ai rostit: "voi fi fericit daca voi lua acest examen", "voi fi fericit daca imi voi cumpara acea masina"?fericirea se afla in interiorul nostru, fericirea e aici si acum..fericirea unui "te iubesc" rostit intr o dimineatza oarecare, fericirea de a asculta melodia ta preferata, de a privi norii intr o zi insorita, de a savura cafeaua insotzit/a, de a evada la munte pt un moment, etc..si acum o sa mi spui ca ai trecut prin toate astea:)..so..how long is the way to heaven?:P

It`s a long, long way to heaven..but I gotta get there..(can you send me an angel?)