intotdeauna am fost de parere ca cele mai bune amintiri se pastreaza prin imagini in fatza carora se inchina intreaga noastra existentza..fotografia-un inefabil etern, un iz de parfum vechi..dupa mine insa, fotografia este expresia directã a sentimentelor pe care le am în momentul respectiv..si atunci, de ce avem tendintza sa ne expunem in fiecare poza zambete fade, cand in realitate ne am alungat lacrimile doar cu cateva secunde inainte si ne am ascuns iar tristetzile inapoi in sufletul incapator?ne amagim..noi singuri ne amagim..poate pt ca atunci cand auzi clopotele sacre ale sfarsitului, sa nu curga valmasaguri de regrete..in cazul asta da..scopul este unul nobil..i guess..
It`s a long, long way to heaven..but i gotta get there..(can you send me an angel?)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu